BNR a publicat recent seriile de date interne pentru luna iunie 2011. Am dorit să ştiu cum trăiesc brăilenii, iar cel mai bun indicator pentru o astfel de concluzie îl constituie nivelul datoriilor persoanelor fizice.
Valoarea datoriilor totale în lei pe care brăilenii le au la bănci este de 1132.7 milioane lei. Faţă de luna ianuarie 2011 se observă o creştere a lor cu 4,6%. Dintre acestea 1008,4 milioane lei sunt credite curente în lei în timp ce 124,3 milioane sunt restanţe. Practic valoarea restanţelor a crescut cu 21% de la începutul anului! Imens am putea spune. Pentru persoanele fizice avem o supraîndatorare care pe fondul recesiunii economice a accentuat presiunea asupra bugetelor familiale.
Valoarea creditelor pentru locuinţe a scăzut de la un nivel de 405,7 milioane lei la 399 milioane ceea ce înseamnă că cei care au terminat creditele ipotecare nu s-au aventurat decât în foarte mică măsură să ia altele. Avem un apetit scăzut pentru investiţii imobiliare datorită instablităţii finanţelor la nivelul familiei.
Un alt indicator care arată decăderea nivelului de trai este şi faptul că pe lângă creditele în lei au crescut şi creditele în valută. Valoarea acestora a ajuns la 860,5 milioane lei, iar valoarea restanţelor a crescut cu 24,6%! Dacă în luna ianuarie 2011 valoarea acestora se ridică la 29,2 milioane lei, în iunie 2011 ajunseseră la 36,4 milioane lei. Calculul în lei s-a făcut ţinând cont de cursul de schimb care a cunoscut o depreciere pentru o serie de valute precum dolarul american şi francul elveţian.
Din datele prezentate mai sus reiese limpede că brăilenii nu îşi mai pot duce nivelurile actuale de rate la credite. Creşterea restanţelor cu valori atât de mari la creditele în lei, dar şi la cele în valută arată o supraîndatorare a populaţiei. Această supraîndatorare este o frână în dezvoltare, în accesarea de noi credite, în deschiderea spre noi achiziţii de bunuri şi servicii de mare valoare.
Putem trage concluzia, fără să greşim, că astăzi se trăieşte mult mai greu decât la începutul anului. Am analizat acest aspect privind doar din punctul de vedere al creditelor. Pe lângă acestea mai sunt alţi factori care au influenţat în rău nivelul de trai: scumpirile utilităţilor, ale mâncării, dar mai ales ale carburanţilor.
Anul 2011 este un an mai rău, un an al executărilor silite, dar mai ales un an în care speranţa pare a păli pe fondul atâtor probleme economice.
Cum să ieşim din acest marasm? Nu cred că autorităţile locale au auzit de noţiuni precum încurajarea investiţiilor private, de reducerea birocratizării, de scăderea şi eliminarea unor taxe puse doar pentru a mai colecta bani la bugetul
local de încurajarea concurenţei de luptă împotriva monopolurilor private. De ce cred asta? Uitaţi-vă doar la o listă a firmelor abonate la lucrările publice, la modul de abordare a cheltuirii banului public, la dispreţul faţă de cetăţean.
Încurajând economia reală, concurenţială, încurajăm posibilitatea oamenilor de a munci, de a-şi câştiga cinstit banii şi de a-şi plăti datoriile.